Pe fondul pandemiei de COVID-19, ideea transferurilor directe de bani dinspre guverne către populație s-a bucurat de popularitate crescută în jurul lumii. Ce spun studiile despre comportamentul de consum al oamenilor care primesc bani? Și cum arată un venit de bază universal?
Coaliția de guvernare a României a aprobat recent un pachet de măsuri socio-economice, numit Sprijin pentru România. Una dintre măsuri este oferirea de vouchere pentru alimente de bază persoanelor cu venituri reduse. Voucherele ar urma să aibă valoarea de 50 de euro și ar fi primite o dată la două luni. Cu alte cuvinte, este vorba despre un ajutor de 25 de euro pe lună, adică echivalentul a un pic peste 120 de lei.
Voucherele pot fi folosite pentru „alimente de bază”. Însă nu pentru orice alimente, ci, potrivit declarațiilor ministrului Muncii, doar pentru pâine, cartofi, ulei, orez, carne de pui și ouă.
Limitarea posibilității oamenilor vulnerabili de a alege singuri ceea ce vor să consume nu este o idee nouă, ci una care se manifestă la nivel global. Atât guvernele, cât și organizațiile neguvernamentale implicate în asistență socială și-au manifestat deseori preferința pentru ajutoare sub formă de vouchere sau tichete („in-kind transfers”), care permit doar achiziționarea anumitor bunuri, precum mâncarea sau hainele. Alternativa este ajutorul acordat în sume de bani primite „în mână” sau pe card, fără condiții de folosire – ajutor numit generic transfer direct de bani sau doar transfer de bani („cash transfers”).
La baza preferinței pentru acordarea de vouchere stă deseori convingerea că, în lipsa constrângerilor, oamenii săraci vor folosi banii pentru alcool, țigări sau alte bunuri care s-ar înscrie mai degrabă în zona dorințelor și nu a nevoilor („temptation goods”).
Studiile infirmă, însă, această idee. De exemplu, într-o analiză a 30 de studii care arată impactul transferurilor de bani asupra achizițiilor pe care persoanele vulnerabile le fac, Banca Mondială concluzionează că preocuparea pentru consumul de alcool și țigări în acest caz este, fără excepție, nefondată.
Un studiu realizat de Poverty Action Lab, în care se compară transferul de bani cu oferirea de vouchere, arată că nu există diferențe în ceea ce privește consumul de hrană sau alți indicatori ai bunăstării între oamenii care primesc fie una, fie cealaltă formă de ajutor. Însă asta se datorează, în parte, faptului că beneficiarii de vouchere reușesc să vândă mai departe unele dintre alimentele pe care sunt constrânși să le cumpere și să obțină în schimbul lor bani. Concluzia analizei este că transferul de bani reprezintă o politică mai eficientă de ajutor, atât din perspectiva costurilor instituției care o implementează, cât și din perspectiva beneficiarilor.
În contextul pandemiei de COVID-19, transferurile directe de bani s-au dovedit a fi cea mai răspândită formă de ajutor în jurul lumii. Un document publicat tot de Banca Mondială la începutul pandemiei arăta că mai mult de jumătate din măsurile de protecție socială analizate aveau forma unor transferuri directe de bani.
Citește articolul integral aici
Lasă un răspuns